Guest
Album: Varstele Pamantului (2010) Versuri: fost, cînd nu era, şi cînd era nu a mai fost Când cerul şi pămîntul se-ntîlneau, Omul atingea cerul cu mîna Şi stele-i cădeau în poală Poarta făpturilor, din miez de soare, să coboare Prin rac să intre-n felul firii omeneşti Şi poarta cerului, din miez de ger Prin corn să se ridice-n firea vidului neant Din trecut ce nu mai e, Şi viitor ce nu e încă, În nod vital, prezentul veşnic, Ochiul ascuns întoarce Şi ia în stăpînire timpul întreit Roua celestă deşteaptă Simţul eternităţii în grota inimii, Şi ce-a de-a şaptea rază Trezeşte ochiul cosmic Înşiră-n şir, şi opreşte cu oprire Înşiră-n şir, şi opreşte cu oprire Din trecut ce nu
