Dumnezeu trup a luat, a venit printre noi. Prin ocară și rușine, mântuire ne-a dat. Dar eu nu L-am cunoscut sau înțeles, plin de murmur. Cum s-a-ntristat inima Lui la rebeliunea și-mpotrivirea mea! Dumnezeule Atotputernic, drag, nu-ți amintești defectele mele. Căile mele rebele le-ai suportat, dar îmi oferi har din nou. Știind că mă ridici, sunt acoperită cu o rușine grea. Ce nevrednică sunt să-Ți primesc dragostea! Dumnezeule Atotputernic, drag, aud ce ai spus. Ținând în mâini cuvintele Tale, pe față lacrimi îmi curg. Fiecare cuvânt îmi încălzește inima, mă atrage mai aproape de Tine. Eliberată de pasivitate, mă ridic să Te urmez. ... din „Urmează Mielul și cântă cântece noi”
Hide player controls
Hide resume playing