Guest
Chemarea Sub cerul greu de nori, privim spre orizont, Omenirea plânge-n taină, suflete se sting încet. Chinuri fără număr, poveri ce ne-au înfrânt, Ne-am pierdut în noapte, căutând un alt drum drept. Am uitat de Lumina care ne-a creat, De credința pură ce ne-a fost dată cândva. Dar astăzi sună chemarea, poți alege iar, Să te-ntorci la Dumnezeu, să fii sub al Său har. În zgomotul lumii, alergăm spre nicăieri, Căutăm în lucruri goale fericirea negăsită. Dar sufletul e singur, plin de disperări, Fiindcă am pierdut credința într-o lume rătăcită. Biserica-i o stâncă, ce-n veci nu va cădea, Acolo-i fericirea, acolo-i dragostea. Dumnezeu te cheamă să-ți găsești sensul pierdut, Să te întorci la scopul pentru care-ai fost nă
