Guest
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române vorbește “La cină“ despre primii ani de viață petrecuți în orașul Râmnicu Vâlcea, despre mănăstirile care înconjoară locul natal, despre părinți și bunici și despre matematică, materia care l-a chinuit în fragedă copilărie și-i joacă feste și astăzi. “Eram foarte slab la matematică, chiar foarte slab, rușinos de slab. (...) Am rămas așa cu cifrele; chiar am consolidat ignoranța mea la capitolul matematică“. Dacă a excelat la capitolul boacăne, ce iubea să primească în dar în copilărie - cărți sau mașinuțe, pentru ce l-a pregătit bunicul matern, omul care a suferit în închisoarea comunistă de sinistră amintire de la Pitești, de ce nu a devenit preot, deși a terminat Teologia, aflăm “La cină“. “Misiunea unui profesor este să aprindă un foc în cei din fața lui. M-am străduit și eu să arunc măcar o scânteie“ De asemenea, Vasile Bănescu vorbește despre cât de grea este comunicarea într-o lume a verbiajului nesfârșit și a cuvintelor aruncate fără sens, vorbește despre relația cu Patriarhul Daniel, care sunt momentele în care se sfătuiesc, vorbește despre clerici și laici, dar și despre agnostici și atei. “Dacă tot conchizi că Dumnezeu nu există, de ce te mai lupți cu el? E o întrebare!“ “Firește, căderea unui preot este mai zgomotoasă decât căderea morală a unui inginer“.
