Tatiana Stepa - Criz n ntuneric

Tatiana Stepa - Criză în întuneric Pădure de-a dreapta, pădure de-a stânga, Ce margini greţoase de hău Şi marea în ţărm îşi continuă tânga Şi mie mi-e rău. Ce mult întuneric, nu văd nicio cale, Vapoarele-n mare sunt reci, În mine un haos întreg se prăvale Şi moarte, cum treci! De-a dreapta pădure, pădure de-a stânga Şi trupul beteag şi olog Şi marea în ţărm îşi continuă tânga Şi cui să mă rog? Se vaită cucii în cuiburi ciudate Şi mie în mine mi-e greu. Şi marea bolnavă se-agită şi bate În sângele meu. De ce să m-agăţ când sunt toate fugare Şi oamenii dorm liniştiţi, De tine, pădure, şi bornă şi mare, De voi ce nu ştiţi. Aprind o veioză şi faţa mi-e sură, Injecţia bate adânc Şi somnul sau moartea alene mă fură, Mi-e bine şi plâng. Atâta pustiu e pe buzele mele, Chimia m-a dat vârstei reci, Mai sunt sanatorii deasupra în stele, Poţi, moarte, să treci. Versuri: Adrian Păunescu Muzică: Tatiana Stepa