Guest
Susține-l pe Kapushon pe: Patreon: PayPal: Piesa online: Spotify: Deezer: iTunes: Apple Music: Scenariu, Regie & VFX: Victor Pietraru Muzica: Pavel Stratan Text: Kapushon, Pavel Stratan Instrumental: GrundDilla Trag Music Cover: Stas Zaldea Suport Tehnic: BM Production Kapushon Online: Instagram: Pavel Stratan Online: GrundDilla Trag Music Online: (C) & (P) 2018 Mareshow Toate drepturile sunt rezervate. Orice upload neautorizat al acestui videoclip este ilegal si poate fi raportat oricand la Youtube. All rights reserved. Unauthorized reproduction is a violation of applicable laws. In order to avoid copyright infringement, please do not upload this video on your channel. Kapushon feat. Pavel Stratan - În satu' meu se lasă toamna (Versuri): În satul meu se lasă toamna, în sfârșit În satul meu trăiește mama, fericit Grădină, flori, găini, gospodărie Și când o văd zâmbind, ma-ntorc și eu în copilărie Fiecare pentru baștină are un duios cuvânt Dar satul meu îi chiar cel mai frumos de pe pamânt Cel mai curat la suflet, știu că-l are Și-n loc de asflat prefer să rămână-acea cărare Eu multe am iubit și multe încă iubesc Păduri și dealuri, pur și simplu să le privesc Rapu'n căști iubeam, prin Chișinău, papucii rupți Și încă te iubesc pe tine, știu că asculți Lumea tot pleacă, uitând acasă gândul În căutarea fericirii învârtesc pământul Alții parcă au găsit-o dar ceva i-apasă Eu știu: ei caută încă toamnele de acasă Eu toamna mea din vârf de deal nu o schimb pe ni'ca Iubirea asta mare mi-a rămas de la bunica Caci unde n-oi pleca, în civilizație, departe Străpunge-mă-vor toamnele de acasă pe-nserate În satul meu se lasă toamna În satul meu trăiește mama Prin lume parcă ce n-aș face Dorul nu ma lasă-n pace Tot acasă ma întoarce Știu, se scutură din nou salcâmii Nu pot uita mirosul pâinii Pe care așteptam s-o împartă Când stăteam în drum la joacă Lângă nucul de la poartă Pustiu e-n partea veche, de mai lângă pădure Pustii casele noi neterminate, sure Pustiu pe lângă școală, toloacă, grădiniță Unde furam harbuji, acum cresc romanițe Și unde mă trăgeau doi cai atât de iute Acuma merg încet, deși mă trag vreo două sute Pe malul iazului unde aprindeam iubiri Acuma de pe celălalt prindem amintiri Nici trenul nu mai trece, da' pe cine să ducă? Aici nimeni nu coboară, da' pe totdeauna urcă Și cui mai trebuiește trenu-n țară ca transport Când acuma tuturor le trebu' la aeroport Eu știu că e nevoie de continuă dezvoltare Două mici cărări dispar, apare una mare Dar nu tăiați salcâmii să aromească-n depărtare Că poate întorc cucorii de după hotare În satul meu se lasă toamna În satul meu trăiește mama Prin lume parca ce n-aș face Dorul nu ma lasă-n pace Tot acasă ma întoarce Știu, se scutură din nou salcâmii Nu pot uita mirosul pâinii Pe care așteptam s-o împartă Când stăteam în drum la joacă Langa nucul de la poartă
