Din depărtare, un suflet singur a călătorit, testând viitorul, căutând trecutul, trudind asiduu și urmărind un vis. Nu știe de unde vine sau unde merge, născut în lacrimi, stingându-se-n disperare. Rezistă încă, deși e călcat în picioare. Venirea Ta încheie viața chinuită-n derivă. Îmi apare speranța, spun bun-venit zorilor. Privesc în zarea încețoșată, prind o licărire din forma Ta. Aceasta-i strălucirea, strălucirea feței Tale. Ieri, abătut în ținut străin, dar azi mi-am găsit calea-nspre casă. Străpuns de răni, neomenesc, Deplâng că viața-i un vis. Venirea Ta încheie viața chinuită-n derivă. Nu mai sunt pierdut, nu mai rătăcesc. Acum sunt acasă. Acum Îți văd haina albă. Aceasta-i strălucirea, strălucirea feței Tale. Multe cicluri de renaștere, atât de mulți ani de așteptare, acum Cel Atotputernic a venit. Sufletul singur și-a găsit drumul și nu mai e trist. Un vis de mii de ani. din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”
Hide player controls
Hide resume playing