Guest
Te-am creionat de atatea ori iubito, pe cerul instelat... Luna imi soptea:- “Saruto !“... cand eu eram ingandurat... Si toate gandurile noastre, erau vise de iubire, Traiam invaluiti in noapte de dulcea fericire... Te-am imbracat in stele, de cand cu mine nu mai esti, Caci ai plecat in graba, pentru cele pamantesti. Luna nu-mi mai spune nimic... sa ma trezeasca ... Nici lac, nici ram sau gand nu are sa-mi sopteasca... Te-am asteptat o viata... in eternitate te astept... Simt in al meu trup cum timpul trece prea incet, Creionez inca un chip pe cerul instelat, Sa afli tu... iubito... ca eu nu te-am uitat. Ratacesc ca un damnat, pe cer si pe pamant, Sa te mai vad odata, poate nu-i prea mult, Sa iti las privirea in pieptul meu sa arda... Iar pe chipul tau din stele, o lacrima sa-ti cada. ( Alexandru Donciu )
