Guest
Vă salut. Sunt RF Kennedy Jr. și vreau să le mulțumesc tuturor organizatorilor de la ''Umanitatea pentru Pace’’ pentru organizarea acestei conferințe și pentru că mi-au dat posibilitatea de a mă adresa dumneavoastră. Unchiul meu, John F. Kennedy, i-a răspuns cândva unuia dintre cei doi cei mai apropiați prieteni ai săi, Ben Bradley, care era editorul de la Washington Post. Când Bradley l-a întrebat: ''Ce epitaf vrei să fie scris pe mormântul tău?'' , unchiul meu i-a răspuns: ''A asigurat pacea.'' Când Bradley l-a întrebat despre asta, insistând mai departe, unchiul meu Jack i-a răspuns că prima atribuție a unui președinte al Statelor Unite este să păstreze țara neangrenată în război. A reușit să facă astfel de-a lungul celor trei ani de mandat. Nu a trimis niciodată trupe de luptă peste graniță. A ținut țara departe de (conflictul) din Laos, ne-a ținut departe de Cuba, în două ocazii. Ne-a ținut departe de Berlin, în 1961 și ne-a ținut departe de (conflictul) din Vietnam. A trimis acolo numai 16000 de consilieri militari, majoritatea de la Beretele Verzi și în 22 octombrie nu au avut permisiunea să lupte, deși unii dintre ei au făcut-o. În octombrie 1962 a aflat că unul dintre soldații din Beretele Verzi murise și i-a cerut ajutorului său să-i furnizeze o listă a victimelor de război. Acesta a revenit și i-a spus că muriseră 75 până în acel moment. A replicat: ''Sunt prea mulți.'' Și a ordonat, în acea după-amiază, a semnat un ordin de securitate națională, 263, ordonând tuturor celor 16000 de soldați să se întoarcă acasă, cu primii 1000 reveniți acasă începând cu sfârșitul lui noiembrie. La o lună după acest moment, chiar la sfârșitul lui noiembrie, a fost ucis la o săptămână după această retragere. Președintele Johnson a revocat acel ordin. În următorul an, Johnson a trimis 250000 de soldați pe care armata îi ceruse încă de la început. Unchiul meu a înțeles un lucru despre război și este ceva ce trebuie să înțelegem și noi astăzi pentru că astăzi suntem în fața, suntem mai aproape de un conflict nuclear mai mult decât oricând de la criza rachetelor din Cuba din octombrie 1962. Unchiul meu a înțeles că dacă vrei să ții țara departe de un război, trebuie să fii capabil să te plasezi în locul adversarului. Când și-a început mandatul, agențiile de informații și oamenii din jurul lui nu știau aproape nimic despre Nikita Hrușciov. Președintele Eisenhower a spus că nu va fi militar și nu va fi nici soldat, adică un președinte care a fost inițial soldat, acela care va implica America în cel de-al treilea Război Mondial, pentru că soldații știu totul despre război. Și el fusese soldat. Unchiul meu a fost soldat. A fost singurul președinte care a câștigat decorația militară ''Purple Heart''. Și Hrușciov a fost soldat și a participat la cea mai sângeroasă bătălie a celui de-al doilea Război Mondial, la Stalingrad. Dar CIA nu știa aproape nimic despre el pentru că a existat o “cârtiță“în cadrul agenției și toți oamenii, toți oficialii de la Kremlin, care fugiseră în Statele Unite sau care încercaseră să lucreze ca spioni pentru Statele Unite, fuseseră imediat detectați. Așa încât CIA nu știa aproape nimic despre Hrușciov și presupuneau că toți cei de la Kremlin erau de neatins. Unchiul meu se simțea descurajat de această lipsă de cunoaștere. În 1961 a inițiat o comunicare cu Hrușciov într-o conjunctură dificilă. S-au întâlnit la Viena și Hrușciov a fost combativ și bombastic și practic l-a provocat pe unchiul meu să intre în razboi cu el. Unchiul meu a înțeles foarte rapid că el însuși fusese înconjurat de susținători militari ai războiului, care făceau parte din Serviciul de informații al oficialilor militari ai Pentagonului și care au privit conflictul nuclear cu rușii, nu numai ca pe ceva inevitabil ci ca pe ceva de dorit. Când unchiul meu....., i-au făcut o propunere unchiului meu, de a intra în război, de mai multe ori. I-au spus că vom câștiga acel război pentru că avem mai multe rachete decât rușii, ceea ce nu avem nici astăzi. Ei au cu 1000 mai multe decât noi. Acești oficiali i-au spus că vor fi doar 30 de milioane de victime dintre americani și 150 de milioane de victime dintre ruși și asta ar însemna o victorie. Unchiul meu a părăsit acea întrunire spunând: ''Și spunem despre noi că suntem rasa umană.“ Știa ce trebuia să facă. În 1961, în august, a avut loc o confruntare lângă zidul Berlinului, în care tancurile americane înfruntaseră tancurile rusești la punctul de trecere Charlie iar războiul fusese ''atât'' de aproape, războiul nuclear în acel moment. Unchiul meu a inițiat un canal de comunicare direct cu Hrușciov și i-a cerut să-și retragă tancurile. Hrușciov i-a trimis înapoi o notă prin canalul de comunicare, spunându-i: “Sunt cu spatele la perete. Nu am unde să mă retrag.'.............. Continuare pe
