Guest
Ce frumos cânta poetul, Altădată şi vorbea În consens cu alfabetu, Despre cât de mult iubea. Dar s-au dus acele vremuri Şi-a murit acel îndemn - Tenta mistică-n totemuri, Limba ludică, de lemn. Alţii sunt acum la modă Şi se poartă glorios O iubire mai comodă Care n-are, curios, Nici sumar decor artistic, Nici plăceri, nici remuşcări - Ca un simplu joc stilistic Practicat, frecvent, pe scări... Şi-n maşini, şi-n ascensoare, Într-un ritm demenţial - Semne slabe de ninsoare După marşul nupţial. Stă poetul jos, pe trepte, Cu metaforele-n gând; Nu-i nimic, să tot aştepte, Pân-o adormi plângând! Că de-ntors din mersul vieţii, Vreo iubire, nu e chip - De-asta şi ajung poeţii Biete fire de nisip!... ( George Tarn
