Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili, chiar cînd nu fac nimic pentru asta sau mai ales cînd nu fac nimic. Paradoxul e că oamenii MARI încap în suflete, pe când oamenii MICI nu încap nici măcar în ei înşişi. Oboseala ta nu e nimic mai mult decât o creaţie mentală, un obicei rău, pe care mintea ta l-a cultivat pentru a-ţi folosi drept cârjă când îndeplineşti o sarcină anostă. Când îţi direcţionezi mintea în mod perseverent pentru a trăi în prezent, dispui întotdeauna de o energie nelimitată, indiferent ce oră arată ceasul. De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă c
Hide player controls
Hide resume playing