Guest
O boare de lumină se aprinde Din palma unui carpen dezbrăcat Plăpânda rază pâlpâie cuminte Pe chipul lutului în toamnă colorat. Eu ştiu că mi-am ascuns copilăria În dansul codrului ce-ades m-a legănat Iar anotimpul ce-şi păstrează veşnicia Mi-a mai păstrat un strop de suflet nepătat. E împinsă ziua către asfinţit La orizont, pădurile se-adună Carul cu foc din soarele adormit Amestecă pământul cu cerul în cunună.
