Guest
Cum poate pierderea informației, care are loc pe parcursul timpului, să conducă la un surplus de informație? Deci, nu ar avea sens, din punct de vedere matematic. Iar, predominanța mutațiilor aleatorii garantează în mod absolut pierderea informației genomului. Mai mult, când „mama natură” selectează dacă este „pentru”, sau „împotriva” unui individ, aceasta trebuie să accepte sau să respingă întreg organismul. Este un aranjament pentru întregul pachet. În 1960, știam despre o mie de iregularități genetice. În 1970, știam de două mii. În 1980, știam de 3500. În 1990, știam de 5 mii. În anul 2000, știam de 10 mii, iar, în 2010, odată ce deja avem 13 mii iregularități genetice, este presupus că vem avea 32 de mii în 2020, 100 de mii în 2030, iar, în 2085, la nivelul la care urcăm, nu vom mai putea să „evoluăm”. Nu progresăm. Mai degrabă ne îndreptăm spre extincție, dacă Creatorul nu Se întoarce și nu corectează „greșelile” noastre, ca umanitate. Dr. John Sandford arăta: „Întrebările: „Cine suntem?” „De unde venim?” și „Unde ne îndreptăm” mi se par de o importanță majoră”. Tot el a mai spus: „La fel cum nu putem crea viață, nu putem învinge nici moartea”. Acest savantul a afirmat: „Vă asigur că este Cineva (cu literă mare), care a creat viața și a proiectat genomul. El este numit Creeatorul vieții (Fapte 3:15 - NIV), și cred că Creeatorul vieții are puterea de a învinge moartea și degenerarea. Cred că acestea sunt veștile cele bune”.
