Xiaozhen fusese o creştină pură, bună la suflet, care îşi trata mereu prietenii cu sinceritate. Totuşi, când a fost în folosul lor, foştii ei prieteni i-au devenit duşmani. După această tragedie, Xiaozhen a fost obligată să renunţe la sinceritate şi la principiile ei. A început să-şi trădeze cugetul bun şi firea cea bună, să se lase copleşită de noroiul lumii rele... Fiindcă a căzut din har şi a mers pe o cale a depravării, a fost călcată în picioare de către lume şi a ajuns plină de cicatrice şi vânătăi. Ajunsese într-un impas şi, în punctul în care renunţase la orice speranţă, apelul sincer al lui Dumnezeu Atotputernic i-a trezit, în sfârşit, inima şi spiritul...
Hide player controls
Hide resume playing