Guest
Plăcinte cu gust de copilășa le numesc eu,căci când le pregătesc o văd pe scumpa mea mămică,muncită și obosită,dar harnică și grijulie ca să-și hrănească cei 7 copilași micuți ca ulcelele și zbânțuiț mare era,când o vedeam pe mama lângă ,,plita“ cu lemne din casă amestecând sfecla de zahăr în ceaunel,care răspândea o aromă nemaipomenită prin toată un obicei în familia noastră ca această plăcintă să fie pregătită anume iarna,când viscolul ne ținea în casă și când poftele erau și mai mari,căci afară nu prea era cum să ieșim,deoarece zăpada ajungea până sub geamul casei și mama nu ne permitea să ieșim de frică să nu înghețăm pe undeva .Și tot așa, p
