Guest
Prin colțuri de alint, o rază de lumină, iar răscolește-un cânt, din vechea violină... Ea plânge cu-al ei dor, în lacrimi și sonete, îți sunt admirator... de tine mi-este sete! Înlănțuiți în noapte, ți-am dăruit, știi bine, atâtea diamante cu tot ce e în mine... O pulbere de-argint am lăsat-o să cadă peste al tău cuvânt, ca pasul de naiadă! Te-ating cu glas de apă, cu salcia ce plânge! Durerile azi sapă, când lipsa ta m-ajunge! Învingem depărtarea, într-un sărut de floare, ne mângâie uitarea, un val stingher de mare!
