Guest
O greșeală teologică transpusă în iconografie (care este, precum zice și etimologia, teologie “scrisă“ în imagini), în biserică, este mai gravă decât una pusă într-o simplă scriere deoarece opinia greșită dintr-o scriere nu este transformată și în formă de cult. Dreapta credință se trăiește și exprimă drept într-o formă de cult corectă, care exprimă și face prezent Adevărul Hristos în viețile credincioșilor și, prin ei, în lume. Așa cum o opinie teologică greșită din tinerețile unui sfânt (cunoscut și el și pentru iconografie), eventual din corespondența privată publicată postum, nu este același lucru cu pictarea la bătrânețe, cât se poate de public și spre venerare cultică în biserică (chiar și pe catapeteasmă și în Sf. Altar) a unor icoane greșite teologic. De asemenea, viața de sfințenie la tinerețe nu asigură sfințenia la bătrânețe, așa cum greșelile de tinerețe nu infirmă sfințenia la bătrânețe (apropos de mărturii din anii 1930-1940 luate de unii că definitorii pentru oameni care au trecut la Domnul în jurul anilor '90). Totdeauna este important cum a murit cineva. Iar martiriul șterge orice păcat. Atenție la analogiile greșite. De parcurs lucrarea eruditului Sf Athanasie din Paros (sec. XVIII .) despre canonizarea noilor mucenici. În acest sens, este de folos parcurgerea și a acestui comunicat - punct de vedere publicat de Biroul de Presă al Patriarhiei Române la o zi după conferința lansare de carte la care am vorbit, ca răspuns la acuzele unui institut finanțat din bani publici: «Comunicate de Presă » Comunicat: Punct de vedere asupra canonizărilor recente ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Comunicat: Punct de vedere asupra canonizărilor recente ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Având în vedere comunicatul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, referitor la canonizările Părinților Ilarion Felea, Ilie Lăcătușu și Dumitru Stăniloae, Biroul de Presă al Patriarhiei Române face următoarele precizări: a) În lumina principiilor libertății religioase și autonomiei bisericești cuprinse atât în legislația internațională (Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 18), cât și în cea națională (Constituţia României, art. 29; Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor), Biserica Ortodoxă Română, în calitatea sa de cult recunoscut, are dreptul de a analiza și a se pronunța, potrivit propriilor criterii religioase, în ceea ce privește canonizarea unor persoane din Patriarhia Română. În cadrul procesului de canonizare, Biserica Ortodoxă Română desfășoară o activitate de cercetare minuțioasă a vieții persoanelor propuse prin raportare la modul în care acestea și-au schimbat viața. Procesul de canonizare constă exclusiv în recunoașterea sfințeniei pe baza dovezilor consistente și mărturiilor credibile. Astfel, în cazul trecerii fiecărei persoane în rândul sfinților (canonizare) s-a ținut cont de mai multe criterii canonice, istorice și pastoral-misionare din care reținem următoarele: Viața sa curată și sfântă; Mărturisirea dreptei credințe până la sfârșitul vieții; Aspru nevoitor, împodobit cu multe virtuți; Dragostea și spiritul de jertfă manifestat față de cei aflați în nevoie; Mărturisitor al lui Hristos în temnițele comuniste; A dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni; S-a bucurat de o cinstire constantă din partea credincioșilor. b) Menționăm, de asemenea, că unii sfinți care sunt cinstiți în Biserica Ortodoxă au avut, în anumite momente ale vieții, atitudini și gesturi greu de înțeles sau contrare chiar învățăturii creștine, însă Biserica ia în considerare schimbarea vieții păcătosului și, mai ales, modul în care și-au încheiat viața, fără însă ca, prin această atitudine, să fie încurajate (sanctificate) anumite derapaje pe care respectivele persoane le-au avut în timpul vieții. Așa cum observăm din exemplele Sfântului Apostol Pavel, al Sfintei Maria Egipteanca sau chiar din cel al Sfântului Proroc și Împărat David, chiar și sfinții au avut unele căderi, de aceea trebuie să privim în special la cum și-au încheiat viața – adică la o înaltă măsură a desăvârșirii –, nu doar la greșelile sau păcatele săvârșite pe parcursul existenței lor pământești. De altfel, aceasta este și mărturia Sfintei Scripturi: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7). Precizăm pe această cale și faptul că Biserica Ortodoxă Română se delimitează public de orice afiliere ideologică sau politică partinică, invitând totodată la dialog orice persoană interesată de studierea vieților persoanelor canonizate. Biroul de Presă al Patriarhiei Române»
